Un fenomen tot mai răspândit în Europa de Vest, care ridică numeroase semne de întrebare, este transformarea bisericilor în spații comerciale, baruri, cafenele sau săli de spectacole. Acest proces afectează anual sute de lăcașuri de cult, iar reacțiile sunt împărțite. Istoricul clujean Cristian Ivaneș, șocat de ceea ce a descoperit în orașul norvegian Alesund, a inițiat o dezbatere amplă pe tema desacralizării acestor biserici. „Am văzut o clădire ce părea o biserică protestantă luterană aparținând de Biserica Norvegiei și am intrat s-o vizitez. Când intru înăuntru… găsesc o crâșmă”, a relatat istoricul, subliniind impactul puternic pe care l-a avut această experiență asupra sa.
Desacralizarea bisericilor din Occident: un semnal de alarmă pentru identitatea culturală europeană
Transformarea bisericilor în localuri comerciale nu este un caz izolat. Ivaneș a remarcat că acest fenomen este prezent în întreaga Europă Occidentală, în special în țări precum Franța, Belgia și Olanda. „Fenomenul este cel al desacralizării bisericilor în ritm accelerat și a transformări lor în altceva. În restaurante, în baruri, în crâșme, în săli de spectacol, în săli de sport, în ce mai doriți dumneavoastră”, a afirmat istoricul în cadrul dezbaterii sale de pe canalul de YouTube.
Criticând tăcerea și minimalizarea acestui subiect, Ivaneș a atras atenția că acest proces reflectă o problemă mai profundă a Occidentului, unde identitatea creștină, fundamentală pentru civilizația europeană, este în pericol de a fi înlocuită fără o alternativă clară. „Acum, dacă creștinismul nu mai e bun și, deci, trebuie dat la o parte (…) ne găsim în fața următoarei dileme: ce punem în loc?” a întrebat retoric istoricul, îndemnând la o dezbatere serioasă pe această temă.
Ivaneș a subliniat că această desacralizare nu este doar o simplă schimbare culturală, ci un fenomen mult mai larg și problematic, mai ales într-un context în care religia creștină, deși majoritară în rândul populației norvegiene, este practicată doar de un procent foarte mic. „Cam 2-3% maxim 4 % merg în mod regulat la biserică. Populația musulmană din Norvegia e deja la 5%. Eu nu comentez acum că e bine sau rău, dar nu veți vedea o moschee aici desacralizată”, a spus istoricul, sugerând că există o lipsă de echilibru în modul în care sunt tratate lăcașurile de cult diferitelor religii.
Deși nu dorește să condamne fenomenul în mod direct, Ivaneș a punctat că această schimbare profundă ridică întrebări esențiale despre viitorul Europei: „Cum ar arăta lumea fără creștinism sau cu un creștinism redus la insignifianță? La ceva cu totul nesemnificativ? Cum ar arăta? Ar fi o lume mai bună? Ar fi o lume mai rea?” Aceste întrebări sunt adresate unei societăți care, în opinia istoricului, se îndepărtează tot mai mult de valorile care i-au fundamentat dezvoltarea.
În ciuda dezbaterilor și a reacțiilor mixte pe care această temă le-a generat, criticii procesului de desacralizare sugerează că, fără o bază spirituală solidă, Occidentul riscă să își piardă nu doar moștenirea religioasă, ci și busola morală care a ghidat-o de-a lungul secolelor. „Dacă nu pui nimic în loc, ce societate vei avea? Pe ce valori te vei baza?” a concluzionat Ivaneș, avertizând că această problemă nu poate fi ignorată la nesfârșit.
Iovanescu Andrew
15 septembrie 2024 at 15:23
Bună ziua, oameni buni! Credința în Dumnezeu m-a ajutat să trec peste multe momente grele din viață. Nu pot să spun că mă duc fix în fiecare duminică la biserică, dar încerc să mă duc cât mai des. E aiurea rău să vezi biserici transformate în baruri sau cluburi. Mai bine le lăsau așa pur simplu, cu rolul de biserică. O țineau închisă și gata. Sau o țineau deschisă , pentru că în mod sigur se găsea cineva care să intre în biserică și să se reculeagă puțin. Fiecare dintre noi avem tipul lui de relație cu Divinitatea. Dacă unii nu mai vor să aibă de-a face cu Dumnezeu, e OK. Fiecare e liber/liberă să creadă sau nu în Dumnezeu, în Marele Arhitect, cum îl numea Paulo Coelho. Dar bisericile trebuie să rămână biserici, pentru că, prin definiție, biserica e un spatiu d
sacru, un pământ sfânt. Știu, acum trăim în secolul 21 și avem Inteligență Artificială capabilă de lucruri uimitoare. Tehnologia cunoaște un ritm de dezvoltare fără precedent. Dar, undeva, într-un colțișor al sufletului nostru, stă cuminte Dumnezeu. Nu ne forțează să credem în El și nici nu intră cu bocancii în viața noastră. Dar ne iubește foarte mult, mai mult decât ne putem noi închipui vreodată….