Sâmbătă, creștinii ortodocși și-au concentrat devoțiunea asupra pomenirii celor adormiți, aducând un omagiu profund memoriei lor printr-o serie de acte de iubire și recunoștință. În această zi specială, cunoscută în calendarul religios sub numele de „Moșii de toamnă”, credincioșii își amintesc de cei trecuți la cele veșnice prin rugăciuni și acte de milostenie. Ziua Moșilor, marcată anul acesta pe 2 noiembrie, este considerată o ocazie unică în care rugăciunile pentru cei adormiți dobândesc o putere deosebită, iar milostenia oferită în numele lor devine o expresie profundă a iubirii care transcende viața pământească.
Creștinii ortodocși și-au cinstit morții de Moșii de toamnă prin rugăciuni și milostenie
În cadrul slujbei de pomenire, credincioșii îndeplinesc o serie de acte simbolice și spirituale menite să întărească legătura cu cei adormiți. Prima formă de manifestare a acestei legături este pomana – oferirea de alimente sau alte daruri în amintirea celor care nu mai sunt printre noi. Actul de pomană este mai mult decât un simplu gest material: prin acesta, sufletele celor adormiți „simt dragostea ta și bucuria celui care primește darul”. Milostenia nu se limitează doar la aspecte materiale, ci poate include orice faptă bună realizată în amintirea lor, un act care aduce alinare atât celor care dăruiesc, cât și celor plecați.
Pomenirea este o altă practică importantă, prin care creștinii păstrează vie amintirea celor dragi prin rugăciuni și pomenirea lor la Sfintele Liturghii. Credincioșii îi includ în rugăciunile zilnice, iar numele lor sunt menționate în pomelnice, îndeosebi la slujbele de mijlocire. Istoria acestei practici este veche, datând încă din secolul al II-lea, când Sfinții Părinți și Scriitorii Bisericești subliniau importanța rugăciunilor de mijlocire pentru cei trecuți la cele veșnice. Pomenirea este, astfel, un mod prin care memoria lor este păstrată vie și onorată.
Un alt aspect central este cinstirea celor adormiți, prin grija față de mormintele lor și menținerea viu a amintirii faptelor și numelor lor. Biserica Ortodoxă încurajează pe cei vii să continue și să ducă mai departe proiectele și realizările celor plecați, evitând ca acestea să fie uitate. Astfel, grija pentru memoria celor adormiți devine o datorie sfântă, o modalitate prin care fiecare credincios păstrează legătura cu cei plecați și duce mai departe binele lăsat de aceștia.
Ortodoxia consideră că relația cu cei plecați nu încetează niciodată. Aceștia nu sunt priviți ca „morți”, ci ca „adormiți” sau „trecuți la cele veșnice”. Acest limbaj sugerează o continuitate a existenței și o legătură vie între cei vii și cei plecați. Prin pomenire, pomana și cinstirea memoriei lor, credincioșii mențin o relație vie și continuă cu cei adormiți, întărind nădejdea în învierea cea de obște.
Așa cum spunea Patriarhul Daniel, „Cei adormiți ştiu ce facem pentru ei şi simt când îi pomenim cu dragoste, punem lumânări şi flori pe mormânt şi sărutăm sfânta cruce cu nădejdea învierii celei de obşte”. Acest act de iubire față de cei adormiți nu este doar un ritual religios, ci o mărturie a unei legături profunde și vii care depășește hotarele acestei lumi, întărind astfel comunitatea de credință și unitatea Bisericii, potrivit Basilica.ro.
