Părintele Ioan Istrati a oferit o reflecție profundă asupra modului în care viața modernă este dominată de lucruri mărunte și inutile, lăsându-ne fără răgaz pentru esențialul vieții. „Suntem asaltați de mii de nimicuri în fiecare zi, încât nu mai putem vedea esența acestei vieți. Suntem sămânța între spini care se înăbușă și nu mai rodește. Ziua trece groaznic de repede.” Părintele descrie cum, pentru a evada din tumultul urban, își găsește liniștea în pustie, unde renunță la toate dispozitivele moderne.
Părintele Ioan Istrati: Cum ne pierdem viața printre nimicuri și găsim fericirea în simplitate
„La câteva săptămâni, reușesc să fug de aberația comunitară a orașului. La pustie. În munte. Și stau într-o liniște totală. Fără gadgeturi, fără internet. Acolo înțeleg de ce ai nevoie pentru a fi fericit și împlinit.” Simplitatea devine cheia fericirii, fiindcă, după cum spune părintele, fericirea se poate găsi în cele mai mici lucruri: „O bucată de pâine. O farfurie de mâncare simplă. Trei lemne în sobă să îți întrețină focul. O cană de cafea. O sticlă de apă de izvor. Atât. Timpul trece încet, domol, ai vreme de contemplat asfințitul.”
Pentru Ioan Istrati, liniștea, simplitatea și rugăciunea sunt adevăratele valori care îți permit să trăiești cu adevărat. „Te trezești noaptea să vezi cerul cu milioane de stele. Asculți un câine lătrând în depărtare. Și încă ceva esențial. Rugăciunea. Ai timp de vorbit cu Dumnezeu.” În final, părintele atrage atenția asupra modului în care ne legăm de lucruri inutile și ne irosim viața, ajungând să ne îngropăm în comoditate și sclavie modernă. „Atunci realizezi cât de mare e nimicnicia la care ne-am robit, cum ne-am înjugat cu moartea din chestii inutile. Cum am semnat certificatul de sclav al comodității. Și cum ne trece viața în zadar.”
