Într-un interviu care a atras reacții puternice în spațiul ortodox și geopolitic, Mitropolitul Tihon al Simferopolului și Crimeei, considerat una dintre figurile centrale ale Patriarhiei Moscovei și apropiat al președintelui rus Vladimir Putin, a făcut o serie de declarații controversate ce sugerează viziuni expansive asupra rolului Rusiei în Ortodoxie și în istoria recentă, relatează adevarulbisericii.ro.
Folosind un discurs marcat de simbolism religios și aluzii geopolitice, ierarhul rus a afirmat că „întoarcerea Constantinopolului în adevărata sa patrie – sânul Ortodoxiei” ar reprezenta o restaurare firească a ordinii sacre, făcând astfel o paralelă cu anexarea Peninsulei Crimeea de către Federația Rusă în anul 2014. Prin această comparație, Tihon a legitimat actul politic al Rusiei ca pe o reîntoarcere la rădăcinile credinței ortodoxe, sugerând că Istanbulul – denumit în continuare Constantinopol – ar trebui, la rândul său, să revină sub influență ortodoxă, de această dată rusească.
În același interviu, Mitropolitul a lansat un atac virulent la adresa liderului ucrainean Volodimir Zelenski, pe care l-a numit fără echivoc „fiul Satanei”, acuzându-l că „țese intrigi în Turcia, acolo unde se află Constantinopolul”. Declarațiile au fost interpretate de analiști ca o încercare de a plasa conflictul ruso-ucrainean într-o cheie religioasă și escatologică, menită să justifice o confruntare ideologică și spirituală cu Occidentul.
Aceste afirmații au reaprins dezbaterea legată de poziția Patriarhiei Moscovei în cadrul lumii ortodoxe. În timp ce Mitropolitul Tihon evocă o „întoarcere” a Constantinopolului, realitatea eclesiastică rămâne neschimbată: Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, cu sediul la Istanbul, este recunoscută istoric ca autoritatea canonică ce acordă autocefalia Bisericilor Ortodoxe, iar legitimitatea sa nu a fost întreruptă, în ciuda tensiunilor tot mai evidente cu Moscova.
Continuând într-un registru conspiraționist, Mitropolitul Tihon a susținut că marile imperii ortodoxe ale trecutului – Bizanțul și Rusia Țaristă – au fost distruse prin „uneltiri occidentale”, afirmând: „Dumnezeu a salvat Rusia, a ridicat-o din genunchi, ca să nu cedăm din nou Vestului. Dar văd că mulți doresc să fie înșelați, iar diviziunea ne amenință, ca în 1917”. Mesajul său transmite o viziune apocaliptică asupra confruntării cu Occidentul, în care Biserica Ortodoxă Rusă apare ca bastionul ultim al tradiției și salvării spirituale.
Declarațiile Mitropolitului ridică semne de întrebare asupra rolului jucat de ierarhi influenți în conturarea unei teologii geopolitice menite să justifice extinderea influenței Patriarhiei Moscovei în detrimentul celorlalte Biserici Ortodoxe autocefale.
