Ana Mardare, cunoscută publicului larg prin prisma participării sale la „Vocea României”, împărtășește o cronică de viață care depășește orice ficțiune, o luptă continuă cu boala începând din adolescență. Drumul său a fost pavat cu provocări medicale, începând cu un diagnostic de hepatită A la vârsta de 13 ani, escaladând cu descoperirea unor probleme grave la analize în 2015, și culminând cu diagnosticul de cancer în 2016. Această veste a reprezentat începutul unei bătălii intense pentru sănătate și supraviețuire.
Ana Mardare: O Luptă Inspiratoare cu Cancerul, Încrederea în Medicină și Speranța în Ajutorul Divin
Într-un interviu acordat revistei UNICA, Ana vorbește deschis despre experiențele sale, subliniind rolul esențial al medicilor excepționali și al credinței în forța divină care o susține în fiecare zi. Ea recunoaște că fiecare moment al vieții este prețios și merită să fie trăit la maximum, în ciuda adversităților.
În 2016, Ana a fost supusă unei intervenții chirurgicale pe creier, un moment crucial în lupta ei cu cancerul. „Într-adevăr, am fost operată pe creier în toamna anului 2016, la domnul doctor neurochirurg Sergiu Stoica, de la Brain Institute. Țin minte că se întâmpla în data de 13 noiembrie, de ziua Sf. Ioan Gură de Aur. Am fost la două spitale. Inițial, ambulanța m-a dus în stare foarte critică. De fapt în comă, după două crize de epilepsie, la spitalul Bagdasar Arseni,” a împărtășit ea, evidențiind provocările și speranțele legate de acea perioadă.
Recuperarea după operație a fost greoaie, cu Ana confruntându-se cu dificultăți semnificative. „Recuperarea a fost destul de anevoioasă. Kinetoterapeutul mi-a dat anumite exerciții de făcut acasă deoarece, după perioada de comă, ești precum o legumă. Țin minte că după o săptămână de la operație trebuia să semnez ieșirea din spital. Creierul meu îi dădea comenzi mâinii însa nu a ieșit decât o mâzgălitură. Și acum mai iau pastile pentru creier pentru a nu face convulsii. De obicei, în momentul în care vorbesc, am lacune de vorbire. Vreau să spun un obiect sau un lucru, pe care-l știu, trebuie să găsesc un sinonim la acel cuvânt. Acum vorbesc bine. Pot susține și o teză de doctorat… oral,” mărturisește Ana cu o doză de optimism.
Monitorizarea sănătății sale a continuat să fie o prioritate, cu RMN-uri cerebrale efectuate regulat. „Am făcut și fac încontinuu RMN-uri cerebrale, din trei în trei luni. Acum doi ani de zile am făcut o afazie. M-am speriat foarte tare, am crezut ca nu mai pot cânta. A ținut vreo trei zile iar episoadele creșteau exponențial. Îmi recomandase un doctor să fac RMN special pentru afazie. Acolo au fost vreo 20 de episoade în decurs de cinci ore, iar la ultimul am avut și o criză epileptică. Aveam dureri de cap destul de dese. O puneam pe baza lipsei de cofeină din corp, apoi stări de somnolență, amețeli, privare de somn din cauza concertelor. Chiar nu am realizat că este ceva în neregulă,” explică ea.
În toamna anului 2021, Ana a primit un alt diagnostic sumbru. „Nu mi-a dat nicio șansă de trăit. Asta se întâmpla în toamna anului 2021. Am ajuns mult, mult prea târziu la operația pe coloană, la domnul doctor neurochirurg Mihai Adrian Cristescu. Un doctor excelent, dar categoric, când vine vorba de meseria lui. După patru ani de la operația pe creier, adică în luna februarie a anului 2020, m-am palpat la sânul drept și la axilă și mi-am găsit niște ganglioni destui de mari. Asta deși cu câteva zile în urmă o bună prietenă de-a mea, Gabbi White, designer de profesie, fuseseră la mine, să probez o nouă rochie, pentru un viitor concert. Atunci nu sesizasem absolut nimic la sân, cum că aș avea noduli, sau mai știu eu ce. Am făcut câteva investigații, la doamna doctor imagist Teodorescu iar ea mi-a zis din start: „Așa cum ai mai trecut de operație de pe creier, vei trece și de cea de la sân.” Bineînteles, nu m-am oprit la diagnosticul pus de dumneaei, ci am cercetat și alti doctori oncologi. În cele din urmă, rămăsese să fac un RMN mamar, mă programasem pentru luna martie, dar s-a dat Starea de Urgență. Mi-a fost teamă să mai continui investigațiile, mi-a fost frică să nu mor de Covid. Paradoxal, nu?! Cam după un an și trei luni am început să acuz dureri lombare. Mi-am făcut un RMN lombar, iar interpretarea domnului doctor imagist Virgil Ionescu m-a pus pe gânduri. Zicea în interpretarea de„ context oncologic” și „scintigafie osoasă”.
În ciuda recidivei tumorii pelvine în septembrie 2023, Ana rămâne încrezătoare în forța sa interioară și în ajutorul divin. „Anul trecut, în 2023, tot în luna septembrie, mi-a recidivat tumora din zona pelvisului. Atunci am început să șchiopătez din nou, durerea se lăsase pe picior, îmi amorțise jumătate din talpa piciorului. Puterea?! Cred și sunt convinsă că puterea îmi este dată de Dumnezeu. El îmi este sprijin tot timpul și la bine, și la greu. Spune, la un moment dat, în rugăciune: „facă-se voia Ta, Doamne!”. Așa și eu, mă las în voia Domnului, să facă ce consideră El ca e mai bine pentru mine. Efectul meu este ca sunt mult prea exigentă cu mine.”
Ana Mardare simbolizează reziliența și speranța, în ciuda unui drum plin de încercări medicale și emoționale. Povestea ei este un testament al curajului, al luptei neîncetate pentru viață și al încrederii în forțele superioare. Prin fiecare provocare, Ana demonstrează că optimismul și forța interioară pot lumina chiar și cele mai întunecate momente.
