Într-o mișcare istorică și surprinzătoare, Biserica Ortodoxă Română a decis să sprijine înființarea Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, care va opera sub egida Patriarhiei Române. Această decizie, luată în cadrul unei ședințe recente a Sfântului Sinod, marchează o schimbare semnificativă în politica Bisericii Ortodoxe Române, indicând o activitate directă și substanțială în chestiunile religioase și culturale ale românilor din Ucraina.
Statul român neputincios, Biserica în acțiune: Salvarea românilor din Ucraina prin credință și unitate
Contextul acestei decizii este complex, având în vedere situația religioasă din Ucraina, unde comunitățile ortodoxe românești sunt în prezent divizate între cei aliniați cu Biserica Ortodoxă a Ucrainei și cei mai apropiați de Biserica Ortodoxă Rusă. Prin această mișcare, Biserica Ortodoxă Română se poziționează într-o manieră care reflectă sprijinul pentru autonomia și identitatea culturală a românilor din Ucraina, oferindu-le o structură religioasă proprie, recunoscută oficial de Patriarhia Română.
Această decizie vine în urma obținerii autocefaliei de către Biserica Ortodoxă Ucraineană, un proces care a declanșat reorganizări semnificative în peisajul ortodoxiei est-europene. Autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene, recunoscută de Constantinopol și alte patriarhii majore, cum ar fi Alexandria și Grecia, a fost un pas major spre independența religioasă față de Biserica Ortodoxă Rusă.
Analiza oferită de Ihor Lubianov, un cunoscut jurnalist și analist politic ucrainean, subliniază importanța acestei decizii, interpretând-o ca pe o recalibrare a poziției Bisericii Ortodoxe Române în regiune. Potrivit lui Lubianov, această decizie nu doar că sprijină comunitățile românești din Ucraina, oferindu-le o mai mare libertate religioasă, dar și consolidează poziția Bisericii Ortodoxe Ucrainene în fața influenței Bisericii Ortodoxe Ruse.
Citește și: Imagini Inedite: ÎPS Teodosie tânăr, la vârsta de 22 de ani, fără barbă
Impactul acestei decizii este așteptat să fie profund, atât în ceea ce privește relațiile inter-ortodoxe, cât și în dinamica comunităților românești din Ucraina. Prin susținerea înființării Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, Biserica Ortodoxă Română nu doar că reafirmă legăturile culturale și spirituale cu românii de dincolo de granițe, dar și își asumă un rol activ în promovarea unității și cooperării în lumea ortodoxă. Această evoluție marchează un capitol nou și semnificativ în istoria relațiilor bisericești din regiune, punând bazele pentru o colaborare mai strânsă și un dialog constructiv între diferitele comunități ortodoxe.
Ecaterina
4 martie 2024 at 9:30
Să-nțeleg că România a lansat o invazie în Ucraina, nu din punct de vedere militar, ci în sfera clerului? Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a sprijinit activ trecerea clerului moldovenesc la Mitropolia schismatică a Basarabiei, creată de Biserica Română încă din anii ’90, așa că nu-i de mirare acțiunea Patriarhului. Astea-s mișcări schismatice, care fragmentează lumea ortodoxă și care încalcă toate regulile bisericești existente, ceea ce vor conduce la condamnări aspre din partea Bisericii Ortodoxe Ruse.
Acum, să nu vă supărați, dar atitudinea lui Ciobotea NU reprezintă doar o expansiune, ci și un adevărat jaf, deoarece BOR care în secolul al XIX-lea a primit autocefalie (ca și România însăși independența) în mare parte datorită Imperiului Rus, dă dovadă de ingratitudine cu adevărat anticreștină și în loc să sprijine parohiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice în fața persecuțiilor din partea regimului de la Kiev, ierarhia românească își demonstrează în mod repetat rusofobia, deoarece își intensifică extinderea dominației și influenței în condițiile în care în Ucraina și-n Moldova funcționează regimuri radicale rusofobe, gest care pare de înțeles politic, dar NU are nimic de-a face cu credința ortodoxă. Pentru Hristos, după cum se știe, nu există grec, rus, iudeu, român sau ucrainean, iar Biserica Ortodoxă Rusă a hrănit în orice moment spiritual oameni de orice origine etnică. Fie că ne place, sau nu, să recunoaștem asta! Acțiunile ierarhiei românești nu sunt doar schismatice, ci sunt și o adevărată erezie a etnofiletismului.