O descoperire recentă făcută de o echipă de cercetători de la Northwestern University și University of New Mexico a adus la lumină existența unor rezervoare de apă imense, ascunse în straturile adânci ale Pământului, ceea ce ar putea revoluționa înțelegerea noastră despre structura internă și dinamica planetară. Studiul, care va fi publicat în prestigioasa revistă Science, evidențiază faptul că aceste rezervoare de apă nu sunt în starea lor lichidă obișnuită, ci sunt încorporate în structura moleculară a mineralelor din mantaua terestră, scrie stiripesurse.ro.
Descoperire revoluționară: Rezervoare uriașe de apă ascunse în straturile adânci ale Pământului pot schimba înțelegerea noastră despre structura internă a planetei
Steve Jacobsen, geofizician la Northwestern, și Brandon Schmandt, seismolog la University of New Mexico, au utilizat o combinație de date seismice și experimente de laborator pentru a detecta prezența apei la adâncimi de până la 400 de mile sub suprafața Americii de Nord. Aceste investigații au dezvăluit că apa este prezentă în zona de tranziție a mantalei, un strat situat între mantaua superioară și cea inferioară, la adâncimi cuprinse între 250 și 410 mile, acoperind o zonă vastă ce include mare parte din teritoriul Statelor Unite.
Experimentele în laborator au replicat condițiile de presiune extremă existente la aceste adâncimi, iar alinierea rezultatelor obținute în laborator cu observațiile seismice indică faptul că rocile pot suferi topiri parțiale la această adâncime. Acest lucru sugerează că chiar și un procent de 1% din greutatea rocilor din zona de tranziție poate conține apă, ceea ce echivalează cu aproape de trei ori volumul apelor oceanice ale Pământului.
Această descoperire nu doar că provoacă teoriile existente despre circulația hidrologică pe Pământ, dar și subliniază importanța subducției și a proceselor tectonice în remodelarea suprafeței terestre și în gestionarea hidrologică profundă. Dacă se confirmă, aceste constatări ar putea duce la revizuiri majore în înțelegerea proceselor geologice, inclusiv vulcanismul și tectonica plăcilor.
Mai mult, descoperirea ar putea avea implicații semnificative pentru studiul altor planete și lunilor din sistemul solar, oferind noi perspective asupra posibilei prezențe a apei în straturile profunde ale altor corpuri celeste. De asemenea, aceasta ar putea influența căutările viitoare pentru viață extraterestră, recalibrând parametrii în care oamenii de știință caută condiții propice vieții.
Citește și: Omenirea va fi, în curând, martora unui fenomen ceresc unic în viață. Se va întâmpla în lunile următoare
În concluzie, pe măsură ce cercetările avansează, această descoperire are potențialul de a redefini nu doar geologia Pământului, ci și pe cea a întregului sistem solar, oferind un nou cadru pentru înțelegerea ciclurilor hidrologice și geologice la scară largă. Aceste rezultate preliminare promit deschiderea unor noi arii de cercetare în geologie și planetologie, cu implicații profunde pentru știința Pământului și explorarea spațială.
