Pe data de 14 noiembrie, în fiecare an, Biserica Ortodoxă cinstește pe Sfântul Apostol Filip, o zi specială care marchează totodată și „lăsatul secului pentru postul Nașterii Domnului”, ce începe a doua zi, pe 15 noiembrie. Acest moment liturgic, cunoscut sub numele de „lăsatul secului”, reprezintă ultima zi în care credincioșii pot consuma bucate „de dulce” înainte de începerea unuia dintre cele patru posturi rânduite de Biserica Ortodoxă pe parcursul unui an. Aceste posturi includ Postul Nașterii Domnului, al Sfintelor Paști, al Sfinților Apostoli Petru și Pavel și al Adormirii Maicii Domnului.
Sfântul Apostol Filip cinstit de Biserica Ortodoxă pe 14 noiembrie: Ziua „lăsatului secului” marchează începutul Postului Nașterii Domnului
Semnificația termenului „sec” din „lăsatul secului” a generat numeroase interpretări, fiind perceput adesea ca un sinonim pentru alimentația uscată, fără grăsime. Totuși, liturgistul Badea Cireșanu oferă o altă perspectivă, explicând că termenul derivă, mai degrabă, din expresia „lăsatul seculului”, unde „seculul” face referire la lumea seculară, la timpuri trecătoare, lumesti, pline de obiceiuri și tentații. Această lume este descrisă și de Sfântul Apostol Ioan în cuvintele: „Tot ce este de la lume, aceasta este: pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții” (I Ioan 2, 16), subliniind atât îndepărtarea de păcate, cât și îndemnul de a ne elibera de lucrurile zadarnice care ne distrag atenția și consumă resursele spirituale.
Această perioadă de post nu înseamnă doar abstinență alimentară, ci presupune și o eliberare de grijile și preocupările cotidiene, transformând aceste zile într-un timp dedicat rugăciunii, căinței, mărturisirii și reconcilierii. Prin această renunțare, credincioșii sunt îndemnați să își îndrepte atenția către Dumnezeu și să își reînnoiască viața spirituală.
În anumite zone ale Bucovinei, tradițiile pentru această zi includ „spolocania” sau „polocania”, o practică veche de curățare și schimbare a veselei utilizate pentru mâncăruri „de dulce”. În această zi, vasele sunt curățate și urcate în podul casei, urmând a fi aduse cele destinate perioadei de post. Această practică sugerează o purificare simbolică și o pregătire a căminului pentru perioada de înfrânare.
Postul Crăciunului, cu o durată de 40 de zile, amintește de perioada de post a lui Moise pe Muntele Sinai, când a primit Decalogul. În acest context, Biserica ne invită să parcurgem această perioadă prin rugăciune și post, pregătindu-ne pentru sărbătoarea Nașterii Mântuitorului. Spre deosebire de alte posturi, Postul Crăciunului este considerat un post al bucuriei, având numeroase zile în care se permite consumul de pește, simbol al vieții și al mântuirii.
