Transformările aduse de activitatea umană în epoca Antropocenului au dezechilibrat profund unul dintre cele mai esențiale procese biologice ale ecosistemelor acvatice: ciclul oxigenului. Un studiu recent publicat în revista Science Advances arată că râurile și lacurile lumii consumă în prezent mai mult oxigen decât reușesc să producă, generând un dezechilibru care amenință biodiversitatea, calitatea apei și stabilitatea lanțurilor trofice. Potrivit cercetătorilor de la Universitatea Utrecht, care au dezvoltat pentru prima dată un model global al acestui proces, ne confruntăm cu o veritabilă criză ecologică a apelor dulci.
Modelul elaborat de echipa de cercetători olandezi reprezintă o premieră în analiza ciclului oxigenului în apele interioare – adică râuri, lacuri și alte surse de apă dulce – la scară planetară. „Cu acest model, oferim o înțelegere cât mai completă a acestui ciclu la scară largă, astfel încât să putem anticipa problemele legate de oxigen, să cunoaștem cauzele și, sperăm, să intervenim la timp”, a explicat cercetătorul Jack Middelburg, coordonatorul studiului.
Cifrele prezentate de cercetători sunt îngrijorătoare. Deși apele dulci reprezintă doar o mică parte din suprafața Terrei, ele elimină anual din atmosferă aproape un miliard de tone de oxigen – adică jumătate din ceea ce oceanul planetar reușește să elibereze înapoi. Acest dezechilibru se produce, potrivit autorilor studiului, din cauza unor factori majori precum poluarea cu nutrienți (în special azot și fosfor provenite din agricultură excesiv fertilizată) și modificarea traseelor naturale ale râurilor prin baraje și rezervoare care încetinesc curgerea apei către mare.
Contrar unor presupuneri anterioare, încălzirea globală nu este principalul motor al acestui dezechilibru. De fapt, studiul arată că temperatura în creștere contribuie doar cu 10–20% la accelerarea scăderii oxigenului din apele interioare. Cauzele principale rămân intervențiile directe ale omului asupra peisajului și poluarea agricolă.
Consecințele acestui dezechilibru sunt deja vizibile și, potrivit autorilor, indică o criză ecologică în plină desfășurare. Scăderea oxigenului dizolvat duce la moartea în masă a peștilor, colapsul lanțurilor trofice și degradarea calității apei. Cercetătorii subliniază că aceste efecte sunt semnale clare ale unui sistem natural în declin, care necesită intervenții urgente la nivel global pentru reducerea poluării, reconfigurarea gestionării apelor și protejarea ecosistemelor de apă dulce.
Această cercetare adaugă încă o piesă la tabloul complex al impactului pe care activitățile umane îl au asupra sistemelor naturale ale planetei și atrage atenția asupra unei realități mai puțin vizibile, dar cu potențial devastator – colapsul tăcut al oxigenului din apele dulci.
