„Stop cenzura” și înțelegera greșită a conceptului de „libertate”
Dacă stai deoparte și analizezi la rece ce se întâmplă în jurul nostru fără să te lași pradă afectului, vei observa că societatea română pare să aibă nevoie urgent de a-și pune în ghips logica fracturată în procesul gândirii părtinitoare.
În anii ’90 a apărut în spațiul public o sintagmă „libertatea prost înțeleasă”. Nu știu cine a formulat pentru prima dată expresia, dar ea a prins – exprima o realitate imediată, aproape palpabilă. O parte din populație, posesoare a unui sistem de gândire bazat pe funcționarea unei singuri perechi de neuroni, începuse să considere absolut orice lege a bunului-simț, scrisă sau nescrisă, o formă de dictatură. O formă de îngrădire a libertății de exprimare. O formă de discriminare.
Citește și: Diana-Maria Brăgaru: Netflix și Pornhub gratis vrem!
După mai mult de trei decenii, când ne-am fi așteptat ca lucrurile să se fi așezat și limpezit, dorința de „libertate absolută” s-a transformat într-o libertate absurdă. Sub influența noilor directive care au lăbărțat sensurile pentru tot ce înseamnă morală și etică s-a extirpat sensul altor noțiuni, precum cel al responsabilității sociale. În numele libertăților omului aproape orice derapaj este nu doar justificabil, ci socotit manifestare a opiniei și modalitate de exprimare a sinelui. Orice abominație devine un drept exercitat.
Am ajuns să punem carul înaintea boilor și să pretindem că acesta este firescul lucrurilor.
„Noua normalitate„, „noile valori” care ne sunt prezentate într-un mod pervers ne spun că toate principiile care au stat la baza funcționarii omenirii până în prezent nu reprezintă nimic. Că normalul nu este nimic altceva decât un „construct social”.
Practic, firescul este redus la statutul de tipar. Niciunui promotor sau consumator de idei progresiste nu îi trece prin cap că firescul nu poate fi un construct. Că firescul are valoare axiomatică și de aceea el nu necesită demonstrație. Acești promotori ai unei doctrine ilogice nu înțeleg că firescul nu este demontabil și rearanjabil, indiferent câți bani și cât efort și de ce investiții sunt făcute în procesul de spălare pe creier, de imbecilizare și de debilitare mintală la care este supusă întreaga omenire.
Cumva s-a ajuns de la lansarea pe piața liberă a unor concepte absurde și îndoctrinarea perfidă cu o serie de silogisme cretine, la instaurarea lor cu titlu de adevăr absolut. A se vedea idioțenia numită „prejudecată de gen”, spre a cărei încetățenire s-a recurs tot la sintagma „construct social”, întru argumentarea ei printr-o avalanșă de „dovezi” menite să zăpăcească până să convingă. Așa a apărut convingerea că ar exista multe „genuri”. Deși pentru orice om capabil să gândească cu propria minte, „prejudecata de gen” este negarea realității, a faptului că biologic, în toată lumea nu există decât masculin și feminin. Și că restul este rezultatul unei imaginații care frizează patologicul.
Dacă iubirea nu e decât o explozie de endorfine, dacă dragostea este strict un instinct sexual, dacă orice manifestare grotescă, degradantă poate fi numită „artă”, dacă profanarea și crima au devenit justificabile, unde vom ajunge, ca specie?!
Lucrurile nu se vor opri, din păcate, aici.
Pentru că ne place într-atât ideea de „libertate” încât norma socială s-a transformat într-o negare totală a ce înseamnă ajustarea comportamentului spre responsabilitatea și responsabilizarea individului, a fiecăruia dintre noi.
Pe zi ce trece, libertatea prost înțeleasă de mase schimbă sistemul de valori și de atitudini, ne schimbă îndatoririle. Ni se impun legi, scrise și nescrise, care să reglementeze acțiunile între noi pe baza unor găselnițe nenaturale, amorale, imorale. Și chiar lipsite de echitate, dacă aducem în discuție o altă gogoriță lingvistică: „discriminarea pozitivă”. De parcă ar putea exista așa ceva și nu avem deja „favoritism” și „privilegii necuvenite”.
Tot acest mod de gândire menit să pervertească, să sucească și să convertească la noua religie, progresismul, a prins în special exact la acea parte nătângă a omenirii care își croiește dezideratele pe dorința de „libertate absolută”.
Citește și: Diana-Maria Brăgaru: Relativizarea sensului, primul pas spre distrugerea Creației
Doar că noile direcții, cele care permit orice în numele progresului, sunt departe de a-l ridica pe om la un statut superior.
Dimpotrivă, îl coboară la esența sa instinctuală, animalică, primitivă, și îl fac sclavul perfect exact pentru aceia care i-au promis libertatea absolută.
Paradoxal, prin promisiunea libertății totale cu care am fost înzestrați cu toții de către Dumnezeu, ni se pun lanțuri (deocamdată) invizibile, ni se restrâng drepturile fundamentale precum cel la credință, la liberă conștiință și liberă gândire.
