Mirabela Dauer, una dintre cele mai apreciate și iubite artiste din România, a făcut un pas semnificativ în viața sa spirituală, trecând de la iudaism la ortodoxie, o decizie profundă care reflectă căutarea ei interioară și nevoia de apartenență spirituală. Această schimbare vine după o viață dedicată muzicii și artei, marcând un nou capitol în povestea sa personală și spirituală.
O călătorie spirituală neașteptată: Mirabela Dauer și drumul către ortodoxie
Născută într-o familie evreică cu rădăcini adânci în Israel, Mirabela a avut întotdeauna o conexiune puternică cu tradițiile și cultura familiei sale. Cu toate acestea, viața sa în România, țara care i-a modelat cariera și i-a oferit un mediu în care să-și dezvolte talentul, a fost la fel de influentă. Decizia de a se converti la ortodoxie în 1996 nu a fost luată ușor, ci a fost rezultatul unei reflecții profunde și al unei căutări spirituale sincere.
Citește și: INTERVIU INCREDIBIL: Un fost ateu și biochimist de top dezvăluie cum l-a descoperit pe Dumnezeu în laborator
Mirabela a simțit că ortodoxia îi oferă cadrul spiritual pe care l-a căutat, un loc unde se poate conecta cu divinitatea într-un mod care i se potrivește cel mai bine. Dorința ei de a fi îngropată în România, lângă prietenii și comunitatea care împărtășesc credința ortodoxă, subliniază angajamentul față de această schimbare și recunoașterea legăturilor profunde pe care le-a format aici.
Declarațiile sale în cadrul emisiunii „Vorbește lumea” de la Pro TV evidențiază o călătorie spirituală complexă și personală, în care respectul pentru tradițiile familiale se împletește cu propria căutare a unui drum spiritual care să-i reflecte mai bine convingerile și valorile. Această decizie nu a fost văzută ca o ruptură de trecutul său, ci mai degrabă ca o extensie a călătoriei sale personale către o înțelegere mai profundă a spiritualității.
Interesant este și momentul în care artista a luat în considerare călugăria, un gest extrem de dedicare spirituală care ar fi necesitat renunțarea la cariera muzicală și la viața publică. Consultarea cu nașul ei, care este preot, și reflecția profundă asupra ceea ce înseamnă viața ei și pasiunile ei, au condus-o la concluzia că poate găsi împlinire și pace în biserica ortodoxă, fără a trebui să facă un astfel de sacrificiu extrem.
Mirabela Dauer:
„Eu sunt evreică, după părinții mei. Eu sunt la o vârstă, dar vine o vreme în viaţa ta când trebuie să fii îngropat. Aici, în România, eu nu mai am pe nimeni. Tu vezi aşa că prietenii mei m-ar pune într-un coșciug și m-ar duce în Israel să mă îngroape? Eu acolo am sora, am nepoţi, am familie. N-are cine să mă ducă acolo. Cine mă îngroapă pe mine aici? Toți prietenii mei sunt ortodocși.
Nu doar de asta m-am ortodoxit. Eu mă duc în biserică de când mă ştiu eu. Voiam să fac semnul crucii. De mică am fost înţeleaptă şi nu am făcut lucruri rele şi nu îmi făceam cruce, dar acum pot. Îmi doream să îmi fac semnul crucii. Familia mea care este în Israel este foarte înţeleaptă. Nici sora mea, nici nepoata mea, nimeni nu s-a supărat. M-am unit cu acelaşi Dumnezeu. M-am ortodoxit.
A fost un moment în care eu am vrut să mă călugăresc. Am avut lângă mine un om foarte înțelept, pe nașul meu. El este preot și nu a încercat să mă convingă, să mă abată de la gândul meu de a mă călugări, nu. Mi-a zis că această unire a mea cu Dumnezeu este foarte frumoasă.
El a zis: „Gândește-te, vrei să mai cânți? Vrei să mai ai o viață de artist frumoasă cu prietenii? Viața ta e spumoasă, e frumoasă. Gândește-te. Trebuie să renunți la lucrurile astea. Trebuie clar să renunți și să te oprești. Ești capabilă, ești gata pentru lucrul ăsta?”.
M-am gândit bine, foarte bine, și n-am mai urmat acel drum. Dar m-am ortodoxit. Pentru că eu sunt de rit mozaic. Eu sunt evreică după părinții mei și toată lumea. Pentru mine biserica este un miraj. Eu mă simt extraordinar de bine în biserică”
Mirabela Dauer rămâne o figură emblematică în cultura românească, iar decizia ei de a îmbrățișa ortodoxia adaugă încă o fațetă interesantă vieții sale. Povestea sa este un exemplu de căutare spirituală sinceră și de reconciliere a diferitelor aspecte ale identității sale, într-un mod care îi permite să-și continue călătoria atât pe scena muzicală, cât și în viața personală, cu o nouă perspectivă spirituală.
