Părintele Ilie Mirel, slujind la Biserica Sfântul Elefterie Vechi din București, a fost profund mișcat de o scrisoare primită de la o fetiță de 11 ani, membră a comunității surzilor unde el predica frecvent. Copila, care se confruntă cu surdocecitate, nu are capacitatea de a vorbi sau de a se deplasa, fiind permanent într-un scaun cu rotile, conform sursei ziare.ro.
Momentul în care speranța și vulnerabilitatea umană se întâlnesc într-o rugăciune neobișnuită
Într-o zi, în timpul unei vizite, fetița i-a adresat o întrebare părintelui Ilie Mirel folosind limbajul semnelor: „am o întrebare. Pe tine te ascultă mai mult Hristos decât pe mine, tu te duci, slujești la biserică, e altfel.” În fața acestei întrebări, părintele a răspuns afirmativ, moment în care fetița i-a cerut să intervină într-o rugăciune specială.
Contrar așteptărilor preotului, care presupunea că va fi vorba despre o jucărie scumpă, dorința exprimată de fetiță l-a surprins profund: „În fiecare seară, când stau aici, o văd pe mama mea, cum se roagă şi plânge, şi-i citesc pe buze cum spune Doamne, las-o măcar 5 minute să meargă, şi eu să alerg după ea şi să nu o pot prinde! Şi-ţi promit că nu o să mai cer nimic, toată viaţa mea. Roagă-L tu pe Dumnezeu, să mă lase să merg 5 minute, să alerge mama după mine şi să nu mă poată prinde”.
Această rugăminte a avut un impact profund asupra părintelui Mirel, care mărturisește că i-au fost necesare două ore pentru a se calma, fiind copleșit de emoții și lacrimi în parcare, incapabil să conducă automobilul.
”Vă spun, două ore mi-a luat în parcare să-mi revin, plângeam şi nu puteam să conduc, din pricina lacrimilor”, a povestit părintele Ilie Mirel.
Inspirând Comunitatea: Părintele Ilie Mirel și Slujba Prin Semne Pentru Cei Cu Deficiențe de Auz
În inima Bucureștiului, la Biserica Sfântul Dumitru de pe strada Caporal Preda, 29, se desfășoară o scenă unică. Fiecare duminică, părintele Ilie Mirel își folosește mâinile pentru a comunica cuvântul divin prin limbajul semnelor, oferind astfel o punte de comunicare pentru credincioșii cu deficiențe de auz și vorbire.
În acest spațiu sacru, dominat de liniște, atmosfera este îmbogățită de „jocul” lumânărilor și icoanelor, completată de sunetul cădelniței. Părintele Ilie, prin slujba sa unică, reușește să îmbine cuvântul cu semnele pentru a ajunge atât la credincioșii auzitori, cât și la cei cu nevoi speciale. Această abilitate a venit din dorința profundă de a stabili o legătură rezistentă cu toți credincioșii, indiferent de abilitățile lor de comunicare.
Potrivit gandul.ro, Părintele Ilie Mirel a început să slujească în acest mod din 2013, considerându-l o parte esențială a misiunii sale spirituale. Credincioșii, atașați profund de prezența sa, au găsit în el un ghid spiritual de neînlocuit. Prezența lor regulată și luminile de pe chipuri atunci când participă la liturghii prin semne demonstrează impactul profund al muncii sale.
Manuela, o credincioasă cu părinți cu deficiențe de auz și vorbire, împărtășește că această formă de slujbă a schimbat complet experiența religioasă a familiei sale, inclusiv a tatălui ei în vârstă de 93 de ani. Un alt credincios descrie cum comunitatea surzilor s-a îmbogățit și s-a întărit în ultimii zece ani sub îndrumarea părintelui Mirel.
Pe lângă slujbele sale, părintele Ilie Mirel este dedicat și altor inițiative de sprijin pentru comunitatea cu deficiențe de auz, incluzând proiecte educaționale și suport psihologic. Își exprimă speranța ca în viitorul apropiat să poată inaugura un centru social dedicat exclusiv comunității surzilor.
Povestea părintelui Ilie Mirel nu este doar despre slujbele sale unice, ci și despre o călătorie spirituală personală profundă. A servit nu doar în biserici, ci și în penitenciare, case de copii și aziluri de bătrâni, mereu căutând să răspundă nevoilor comunităților pe care le-a servit. Părintele, considerându-se un „ostaș cu două uniforme”, a fost preot militar și a căutat mereu să se confrunte cu provocările spirituale.
Slujind pentru comunitatea hipoacuzică, părintele a împletit semnele cu cuvintele, găsind o cale de comunicare care să includă pe toți credincioșii. Acest efort a depășit orice așteptări, devenind o sursă de inspirație și unitate.
Citește și: Peste 60 de preoți și credincioși din Protopopiatul Câmpeni au donat sânge
În concluzie, părintele Ilie Mirel nu numai că a deschis ușile bisericii pentru cei cu deficiențe de auz și vorbire, dar a și contribuit la crearea unei comunități în care fiecare persoană se simte văzută, auzită și valorizată. Prin slujba și devotamentul său, el demonstrează că adevărata comunicare și comuniune transcend barierele limbii și ale sunetului.
