Într-o întorsătură neașteptată de evenimente, ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de la sfârșitul lunii februarie 2024 a scos în evidență discuții și decizii care pun sub semnul întrebării abilitățile de comunicare și poziția lui Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române și consilier patriarhal. Aspectele critice subliniate de aceste discuții evidențiază nemulțumiri și tensiuni acumulate, care până acum nu au fost expuse publicului larg.
Critici și Mirare în Rândul Sinodalilor
Unul dintre episcopii prezenți la ședință a exprimat surprinderea și nemulțumirea față de includerea discuției despre Bănescu pe agenda Sinodului, întrebându-se: „Cum să discutăm noi, în Sinod, despre domnul Bănescu? Cu asta ne ocupăm acum?” Această reacție indică o percepție că astfel de discuții deschid un precedent neobișnuit și potențial nepotrivit pentru un forum atât de înalt.
Citește și: S-au reluat pelerinajele în Țara Sfântă: Patriarhia Română a făcut anunțul acum!
Decizia Sfântului Sinod: O Schimbare de Protocol
Decizia Sfântului Sinod de a transfera responsabilitatea emiterii comunicatelor de presă de la Bănescu la Cancelaria Sfântului Sinod, până la reorganizarea Biroului de Presă, marchează o schimbare semnificativă. Această mișcare sugerează o nevoie de a clarifica și posibil de a restrânge modul în care comunicările oficiale ale Patriarhiei sunt gestionate și prezentate publicului.
Nemulțumiri și Controverse
Discuțiile din cadrul Sinodului au scos la lumină nemulțumirile acumulate față de Vasile Bănescu, cu unii ierarhi exprimându-și direct frustrările. Unul dintre arhiepiscopi a comentat: „Nu am cum să nu vă spun că mă bucur că s-a pus punct acestei mascarade. Nu credeam că este posibil ca un purtător de cuvânt să aibă dispute cu un ierarh, în spațiul public, și să vorbească în numele Patriarhului.” Aceste cuvinte reflectă o îngrijorare profundă legată de modul în care disputele interne și comunicarea neclară au afectat imaginea Bisericii.
Conflictul cu ÎPS Teodosie: Un Punct de Fierbere
Conflictul dintre Vasile Bănescu și ÎPS Teodosie, care a escaladat până la implicarea instanțelor civile, a fost un alt punct de discuție. Acest episod a subliniat o problemă mai mare de gestionare a conflictelor și comunicare în cadrul Bisericii, cu un sinodal remarcând: „Nu ar fi trebuit să discutăm noi despre domnul Bănescu, care nici măcar preot nu este. Nu este angajatul nostru, nu este consilierul nostru.”
Concluzii și Perspective
Deciziile și discuțiile din cadrul Sfântului Sinod despre Vasile Bănescu ridică întrebări serioase despre eficacitatea și etica comunicării în cadrul Patriarhiei Române. Aceste evenimente nu doar că pun în lumină tensiunile interne, dar și subliniază o posibilă criză de imagine și de leadership în comunicare la cel mai înalt nivel al Bisericii Ortodoxe Române.
Reorganizarea anunțată a Biroului de Presă și schimbarea protocolului de comunicare reflectă recunoașterea nevoii de transparență și coerență. Cu toate acestea, modul în care aceste schimbări vor fi implementate și impactul lor asupra relației dintre Biserica Ortodoxă Română și publicul său rămân de văzut.
Citește și: A început pelerinajul Secolului în România: Cea mai mare procesiune din ultimii 70 de ani
Această știre subliniază un moment de răscruce pentru Patriarhia Română, în care gestionarea internă a conflictelor și strategia de comunicare necesită revizuire și posibilă reformă, pentru a asigura o imagine unitară și respectuoasă a instituției în fața credincioșilor și a societății în general.
Ecaterina
5 martie 2024 at 12:59
Încă din 2021 Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei s-a sucit, devenind vectorul progresismului, globalismului, vaccinismului și al tuturor „ismelor” total diferite de dogma hristică a Ortodoxiei. E limpede, că el împreună cu intelectualii din spatele lui – precum Pleșu, Tismăneanu, Papahagi etc. etc. – fiii celor care au adus comunismul pe tancurile sovietice în România, împreună cu toți minciuno-episcopii care le tolerează acestora nu numai comportamentul abuziv, ci și părerile/observațiile, vor ruperea poporului de Dumnezeu, lansând simultan atât săgeți otrăvite asupra dogmei cât și asupra românilor. Faptul că Daniel și subordonații îi permite lui Bănescu derapajele, faptul că ÎPF nu catadicsește să pună piciorul în prag și nici cârja episcopală pe el, sugerează dorința de reformare a BOR de așa manieră încât va ajunge ziduri goale, fără credincioși, eventual cu bisericile transformate în muzee, baruri, cinematografe, săli de sport, un fel de paradigmă golită de sens a Occidentului desacralizat. Tot „intelectualii de salon” ai vremurilor trecute au „reformat” și Biserica Catolică, aducând-o la inepția disproporționată și caricaturală pe care o constatăm cu toții astăzi. Ăsta să fie „rodul” reformei clicii „progresisto-regresive-psihopate” din spatele lui Bănescu?
Dacă Ciobotea nu-și vine în fire, ne paște schisma!!! Consider eu, că Dumnezeu nu-i va lăsa pe români „drumeți în calea lupilor” – ca să parafrazez un film al lui Constantin Vaeni din perioada comunistă. În fond, Biserica lui Hristos este inima omului, nici mai mult nici mai puțin.