Scandalul Momentului: USR este acuzat că a batjocorit un eveniment istoric și educativ, organizat de un grup de liceeni pentru tinerii din România

În momentul când am ajuns la fraza cu „comemorarea Holocaustului” m-ați pierdut definitiv! În România, NU a existat Holocaust! De ce Dumnezeu dorim să ne punem cenușă în cap cu tot dinadinsul? Holocaustul (scuzați repetarea cu obstinație a cuvântului) NU a avut loc nici prin țara noastră și nici prin alte părți, cel puțin nu în varianta celor 4 milioane de evrei exterminați la Auschwitz și ai celor 400 de mii de morți „produși” de România.

Prin 1984 Wieslaw Kielar a publicat la o editură scrupulos controlată de evreimea comunistă și condusă de nimeni altul decât Walter Roman, tăticul groparului industriei românești Petre Roman, o carte numită „Anus Mundi: Five Years in Auschwitz” – „Anusul Lumii: 5 ani la Auschwitz”, roman prin intermediul căruia, pe lângă faptul că autorul a specificat foarte clar că Holocaustul NU a avut nici o tangență cu românii, care de altfel s-au abținut alături de Ion Antonescu să ia parte la prigoana declanșată împotriva lor la sfârșitul anilor ’30, dar scriitorul a relatat în cuprinsul ei un amănunt foarte important: conducerea lagărului cu pricina deținea, prin regulamentul intern de funcționare, obligația să trimită familiilor decedaților (contra cost, desigur) cenușa fiecărui defunct în parte. Acest demers însemna, în primul rând că decesul era comunicat familiei, iar în al doilea rând evidenția ca fiind imposibilă exterminarea prin gazare pe bandă rulantă a sute de mii de deținuți pe zi. Noi, românii, avem o vorbă: „gura păcătosului adevăr grăiește”! Și-mi susțin afirmația prin faptul că opera narativă a polonezului Kielar se dorea a descoperi fața inumană, crudă, a nazismului, sfârșind totuși să descrie un amănunt care ridica imense semne de întrebare în ceea ce privește masacrarea populației evreiești.

Emil Cioran atrăgea atenția în cadrul unui interviu acordat prin anii ’88 unui ofițer de securitate – Ion Deaconescu – asupra problemei evreiești din WWII spunând (citez cu aproximație): ”Noi n-am fost barbari, i-am ajutat pe evrei să nu fie executați. Trebuie să scriem cărți și să-i contactăm pe cei care ne calomniază pe acest subiect. Evreii ne sunt datori! Dar nu le cerem nimic, decât să recunoască public adevărul. Dacă se va înțelege corect poziția României din acei ani, vom ține fruntea sus. Dacă nu, vom fi învinuiți mereu, iar efectele vor fi îngrozitoare”.

Intenția asta de-a înjosi România în plan internațional și de-a-i dezonora eroii (în cazul de față pe Antonescu, pe care inclusiv Stalin și Hitler l-au respectat), de a o obliga să accepte că a fost părtașă la exterminarea evreimii, presupune să-i despăgubească colosal pe supraviețuitori sau pe urmașii acestora. Ceea ce nu-i în regulă, oameni buni! Pentru că NU se urmărește adevărul istoric și nici descoperirea unor probe concludente, care să evidențieze această teorie a uciderii în masă ori măcar a deportării lor către lagărele de concentrare naziste, ci se urmărește STRICT doar jefuirea substanțială a statului român.

Nu cred că mai este cazul să trec în revistă declarațiile pozitive ale unor evrei autohtoni care au fost deportați în Transnistria în timpul WWII, nici faptul că sinagogile, liceele și școlile lor au funcționat neîntrerupt pe timpul conflagrației, ca de altfel și unicul teatru din Europa rămas funcțional în acea vreme, nu mai amintesc nici de presiunile la care a fost supus Antonescu (care a rezistat măreț) în fața lui Hitler de a-i preda pe „ovreiași” Germaniei naziste, nici cruzimea cu care a fost tratată Armata Română de către evreii din Basarabia, ferocitate care a uimit inclusiv Armata Roșie. E cazul să nu se mai pună accentul doar pe ceea ce le convine trădătorilor de neam, deoarece mulți dintre noi cunoaștem și cealaltă fațetă a monedei, care-i bagă perfect în corzi. Comisia Wiesel să facă bine și să aducă dovezi, să ne arate tuturor statisticile evreimii ucise de români! Repejor, băieți, repejor! Altfel, până la proba contrarie, impresia mea este că vor doar bani! Și mulți!

Dar despre holocaustul palestinienilor din Gaza, care sunt semiți şi ei, din zile noastre, când vor învăța aceşti copii, când se vor da mari simulând ceea ce li se suflă?