În contextul actual al vieții politice românești, unde dialogul și respectul între diferitele forțe politice sunt esențiale pentru progresul societății, un recent eveniment a stârnit controverse ample. Senatorul Robert Cazanciuc a exprimat public nemulțumirea față de acțiunile Partidului Uniunea Salvați România (USR), acuzându-l de denaturarea unui eveniment cu profundă însemnătate istorică și educativă. Într-o postare pe rețeaua de socializare Facebook, Cazanciuc a criticat vehement USR pentru ceea ce el consideră a fi o abordare necorespunzătoare și lipsită de respect față de un eveniment dedicat comemorării Holocaustului și reconstituirii procesului lui Adolf Eichmann, organizat de un grup de liceeni pentru tineretul din România. Această dispută subliniază tensiunile persistente dintre partidele politice și pune în lumină dificultățile de comunicare și de colaborare în spațiul public românesc.
Citește și: Poliția Română demască fake news-ul președintelui USR, Cătălin Drulă, printr-un comunicat oficial
Senatorul Robert Cazanciuc:
„Un partid care de-a lungul timpului s-a discreditat complet din cauza acțiunilor și comunicărilor false și tendențioase a încercat și astăzi să batjocorească un eveniment istoric și educativ organizat de un grup de liceeni pentru tinerii din România.
USR a înțeles să propage imoral în spațiul public o fotografie a unor judecători constituționali respectabili ieșind de la întâlnirea cu mine, în care am pregătit evenimentul organizat de liceenii Complexului Educațional Laude-Reut pentru comemorarea Holocaustului și refacerea procesului de condamnare a lui Adolf Eichmann. Evenimentul a avut loc la Camera Deputaților, acolo unde am avut întâlnirea cu judecătorii participanți la acest proces simulat.
Cu atitudinea și comportamentul cu care a obișnuit electoratul, USR a ales să politizeze acest eveniment important dedicat mai ales tinerilor. Regretabil pentru un partid cu pretenții, format din și pentru tineri, să încerce să provoace gratuit un scandal mediatic și politic bazat pe minciuni”.
Ecaterina
13 martie 2024 at 6:38
În momentul când am ajuns la fraza cu „comemorarea Holocaustului” m-ați pierdut definitiv! În România, NU a existat Holocaust! De ce Dumnezeu dorim să ne punem cenușă în cap cu tot dinadinsul? Holocaustul (scuzați repetarea cu obstinație a cuvântului) NU a avut loc nici prin țara noastră și nici prin alte părți, cel puțin nu în varianta celor 4 milioane de evrei exterminați la Auschwitz și ai celor 400 de mii de morți „produși” de România.
Prin 1984 Wieslaw Kielar a publicat la o editură scrupulos controlată de evreimea comunistă și condusă de nimeni altul decât Walter Roman, tăticul groparului industriei românești Petre Roman, o carte numită „Anus Mundi: Five Years in Auschwitz” – „Anusul Lumii: 5 ani la Auschwitz”, roman prin intermediul căruia, pe lângă faptul că autorul a specificat foarte clar că Holocaustul NU a avut nici o tangență cu românii, care de altfel s-au abținut alături de Ion Antonescu să ia parte la prigoana declanșată împotriva lor la sfârșitul anilor ’30, dar scriitorul a relatat în cuprinsul ei un amănunt foarte important: conducerea lagărului cu pricina deținea, prin regulamentul intern de funcționare, obligația să trimită familiilor decedaților (contra cost, desigur) cenușa fiecărui defunct în parte. Acest demers însemna, în primul rând că decesul era comunicat familiei, iar în al doilea rând evidenția ca fiind imposibilă exterminarea prin gazare pe bandă rulantă a sute de mii de deținuți pe zi. Noi, românii, avem o vorbă: „gura păcătosului adevăr grăiește”! Și-mi susțin afirmația prin faptul că opera narativă a polonezului Kielar se dorea a descoperi fața inumană, crudă, a nazismului, sfârșind totuși să descrie un amănunt care ridica imense semne de întrebare în ceea ce privește masacrarea populației evreiești.
Emil Cioran atrăgea atenția în cadrul unui interviu acordat prin anii ’88 unui ofițer de securitate – Ion Deaconescu – asupra problemei evreiești din WWII spunând (citez cu aproximație): ”Noi n-am fost barbari, i-am ajutat pe evrei să nu fie executați. Trebuie să scriem cărți și să-i contactăm pe cei care ne calomniază pe acest subiect. Evreii ne sunt datori! Dar nu le cerem nimic, decât să recunoască public adevărul. Dacă se va înțelege corect poziția României din acei ani, vom ține fruntea sus. Dacă nu, vom fi învinuiți mereu, iar efectele vor fi îngrozitoare”.
Intenția asta de-a înjosi România în plan internațional și de-a-i dezonora eroii (în cazul de față pe Antonescu, pe care inclusiv Stalin și Hitler l-au respectat), de a o obliga să accepte că a fost părtașă la exterminarea evreimii, presupune să-i despăgubească colosal pe supraviețuitori sau pe urmașii acestora. Ceea ce nu-i în regulă, oameni buni! Pentru că NU se urmărește adevărul istoric și nici descoperirea unor probe concludente, care să evidențieze această teorie a uciderii în masă ori măcar a deportării lor către lagărele de concentrare naziste, ci se urmărește STRICT doar jefuirea substanțială a statului român.
Nu cred că mai este cazul să trec în revistă declarațiile pozitive ale unor evrei autohtoni care au fost deportați în Transnistria în timpul WWII, nici faptul că sinagogile, liceele și școlile lor au funcționat neîntrerupt pe timpul conflagrației, ca de altfel și unicul teatru din Europa rămas funcțional în acea vreme, nu mai amintesc nici de presiunile la care a fost supus Antonescu (care a rezistat măreț) în fața lui Hitler de a-i preda pe „ovreiași” Germaniei naziste, nici cruzimea cu care a fost tratată Armata Română de către evreii din Basarabia, ferocitate care a uimit inclusiv Armata Roșie. E cazul să nu se mai pună accentul doar pe ceea ce le convine trădătorilor de neam, deoarece mulți dintre noi cunoaștem și cealaltă fațetă a monedei, care-i bagă perfect în corzi. Comisia Wiesel să facă bine și să aducă dovezi, să ne arate tuturor statisticile evreimii ucise de români! Repejor, băieți, repejor! Altfel, până la proba contrarie, impresia mea este că vor doar bani! Și mulți!
Ecaterina
13 martie 2024 at 6:46
Apropo, își mai amintește cineva, dintre ăștia care susțin cu înfocare Holocaustul, despre Holodomorul ucrainean orchestrat de către evreii comuniști? Și mai grav este că inclusiv în timpurile actuale, Ucraina este complet controlată de descendenții evrei ai comisarilor și ai NKVD-ului, care au impus acea foamete teribilă asupra poporului ucrainean. Faptele unor indivizi precum Lazăr Kaganovici sunt trecute complet sub tăcere, deoarece atunci când domină narațiunea, așa cum o face evreul, istoria poate fi prezentată în orice manieră se dorește. Practic, unele evenimente pot fi subliniate, altele ignorate sau suprimate, așa cum minciunile scandaloase sunt prezentate drept adevăr iar adevărul simplu ca minciuni.
Așadar, extincțiile masive concepute și controlate de evrei rămân lipsite de importanță pentru majoritatea populației, în timp ce o farsă fabricată – gen Holocaust – a devenit realitate pentru ei.
Nu-i de mirare, că această formă de viață parazită – evreimea – cunoaște instinctiv că atât controlul banilor cât și al informațiilor devin esențiale pentru supraviețuirea și prosperitatea sa.
Traume precum Holodomorul își lasă amprenta nu numai asupra valorilor martorilor oculari, ci și asupra valorilor generațiilor întregi, tocmai pentru că ei NU sunt ghidați de această realitate, ci de acea existență care a zguduit profund.
Gheorghe Ion
17 martie 2024 at 15:16
Dar despre holocaustul palestinienilor din Gaza, care sunt semiți şi ei, din zile noastre, când vor învăța aceşti copii, când se vor da mari simulând ceea ce li se suflă?