Într-o școală gimnazială din mediul rural, un profesor de matematică titular trăiește o realitate descurajatoare. Elevii săi, caracterizați de slăbiciune în învățătură și dezinteres, par să respingă eforturile de predare.
Profesorul de matematică se întreabă de ce eforturile sale trec neobservate
Cu un ton de disperare, profesorul adresează o serie de întrebări în legătură cu sistemul de evaluare și susține că, în ciuda eforturilor constante de a îmbunătăți situația, se confruntă cu reproșuri din partea directorului școlii. Notele mici, corigențele și lipsa de implicare din partea elevilor alimentează frustrarea profesorului, care se întreabă retoric dacă e posibil să obțină rezultate mai bune în aceste condiții.
În ciuda diverselor abordări didactice, de la metode tradiționale la utilizarea platformelor online și lecții interactive, rezultatele par să fie nesatisfăcătoare. Profesorul subliniază, totuși, existența unui singur elev performant în fiecare clasă, susținând că acesta ar trebui să fie un indicator că eforturile depuse nu sunt în zadar. Întrebarea care persistă este de ce succesul acestor elevi nu este recunoscut și susținut la nivelul conducerii școlii.
Iată textul profesorului transmis redacției Educație Prin Lectură:
Sunt profesor de matematică titular la o școală gimnazială din mediul rural. Copiii din această școală sunt foarte slabi la învățătură, sunt foarte dezinteresați, nu le pasă de nimic, îți aruncă în față replica ” Nu mă interesează ! „.
Este normal ca directoarea școlii să-mi tot reproșeze că pun note de 1, 2 și 3 și că las elevi corigenți? E normal să vină să-ți spună „Să nu mai văd în catalog note așa de mici”? Am încercat să fiu cât mai corect, să pun note numai pe merit, cât arată că știe, atât să primească ! De unde să scot note mari, dacă nu am de unde să scot note mari cu asemenea elevi?
Am încercat tot felul de lucruri, lucru pe echipe, studiu individual, activitate independentă, scris la tablă cu cretă colorată, mi-am făcut canal de Youtube și canal de Tik Tok unde am postat diferite filmulețe cu lecții și rezolvări de probleme, mi-am luat laptopul cu mine la ore și le-am pus filmulețele pe proiector, le-am arătat prezentări și tot degeaba, nimic nu vine din partea lor. Ce să mai fac atunci?
Totuși, în fiecare clasă este și un singur copil bun la învățătură, care mereu a luat note de 9 și 10, rar dacă a luat un 8. Asta mă face să mă gândesc că nu vorbesc degeaba, că unul acolo tot aude ce spun eu la fiecare oră…
De ce directoarea nu ține cont și de asta, că dacă un elev are numai 9 și 10, înseamnă că totuși nu fac degeaba ceea ce fac ? La asta nu se uită?
Citește și: SRI Face Saltul în Lumea Liceelor: Recrutări La Vedere Prin Inspectoratele Școlare!
