Florica Maria Sas, cunoscută mai târziu sub numele de Lady Florence Baker, s-a născut la 6 august 1841 în Aiud, Imperiul Austro-Ungar, o regiune marcată de diversitatea etnică și tensiunile politice ale vremii. Originea sa rămâne un mister, putând fi de origine transilvăneană saxonă, secuiască sau românească, însă soarta ei a fost marcată de tragedie încă de la o vârstă fragedă. Rămasă orfană la doar 7 ani în urma evenimentelor din 1848, viața ei a luat o turnură dramatică atunci când a fost vândută ca sclavă într-un harem otoman. Aici a început unul dintre cele mai impresionante capitole din viața sa, fiind salvată de aventurierul britanic Samuel White Baker, potrivit descopera.ro.
Florica Maria Sas: Un destin incredibil, de la orfană și sclavă la exploratoare alături de Samuel Baker
Samuel Baker, un explorator renumit, a fost fermecat de Florica, pe atunci o tânără de 18 ani. Reușind să o cumpere de la un Pașa otoman, a dus-o într-o călătorie fascinantă, de la București la Constanța, unde a căutat ajutorul consulului britanic pentru a-i schimba identitatea. Astfel, Florica Maria Sas a devenit Florence Barbara Maria Finnian, punând bazele unei noi vieți în care avea să fie respectată și iubită de Baker, un bărbat influent în societatea britanică. Această transformare de la sclavă la doamnă respectată a fost doar începutul unei vieți pline de aventuri și realizări.
În ciuda lipsei unei educații formale, Florence a dovedit o inteligență remarcabilă, vorbind fluent româna, maghiara, germana și turca, la care mai târziu a adăugat și cunoștințe solide în engleză, arabă și kiswahili. În 1861, ea l-a însoțit pe Samuel într-o expediție de mare anvergură în Africa, cu scopul de a descoperi izvoarele fluviului Nil. În această călătorie, cei doi au explorat vaste regiuni din Africa ecuatorială și au ajuns să descopere Lacul Albert, o realizare majoră în domeniul explorării geografice. În memoria acestei descoperiri, Samuel a botezat lacul după consorta reginei Victoria, experiențele sale fiind publicate ulterior în cartea The Albert N’yanza.
Cu toate acestea, rolul Floricăi nu a fost doar cel al unei însoțitoare. În timpul expedițiilor, ea s-a dovedit a fi o resursă neprețuită, nu doar în termeni de logistică, dar și ca mediator în situațiile de conflict și chiar în tratarea bolilor tropicale. De-a lungul călătoriilor lor, a învățat araba și a demonstrat o înțelegere profundă a mentalităților și obiceiurilor otomane, reușind să mențină echilibrul în momente critice. A suferit din cauza insolației și s-a confruntat cu provocări dure, dar alături de Samuel a fost una dintre primele persoane de origine europeană care a văzut Cascadele Murchison și Lacul Albert din Uganda.
În ciuda succesului expedițiilor și a distincțiilor primite de Samuel, inclusiv titlul de cavaler, relația lor a fost privită cu suspiciune în societatea britanică. Deși David Livingstone, un alt explorator celebru, a comentat ironic despre mariajul lor, Lady Florence a continuat să fie alături de soțul ei, împărtășind cu acesta nu doar succesele, ci și provocările unei vieți dedicate explorării. Relația lor a scandalizat înaltele cercuri britanice, inclusiv pe regina Victoria, care a refuzat să-i primească la curte.
În perioada 1870-1873, Florence și Samuel au condus o altă expediție, de această dată cu un obiectiv umanitar clar – suprimarea comerțului cu sclavi în Africa de Est. Rolul lui Florence a fost din nou esențial, contribuind la succesul misiunii datorită abilităților sale diplomatice și cunoștințelor medicale. Reputația sa de vindecătoare și capacitatea de a naviga cu înțelepciune situațiile politice și culturale complexe din acea parte a lumii au fost factori determinanți în reușita expedițiilor. Samuel a fost onorat cu titluri precum cel de pașa și general-maior în armata otomană și a fost numit guvernator general al teritoriilor ecuatoriale.
Cu toate acestea, succesul public nu a adus întotdeauna fericire în viața personală a Floricăi. Căsătoria cu un britanic și trecutul său de sclavă au fost motive de scandal și discriminare în societatea rigid stratificată a epocii victoriene. Cu toate acestea, curajul și determinarea sa i-au adus recunoaștere în cercuri restrânse, iar moștenirea ei, deși mai puțin cunoscută decât cea a soțului ei, continuă să inspire.
Citește și: România a devenit paradisul pensionarilor americani: Ce îi atrage să se mute aici după pensionare
Lady Florence Baker a rămas alături de soțul ei în toate expedițiile ulterioare, cartografiind teritorii necunoscute și documentând descoperirile lor în Africa. După moartea lui Samuel în 1893, Florence s-a retras la Sandford Orleigh Manor, unde a trăit până în 1916, lăsând în urma sa o moștenire de pionierat în explorare și o viață de aventuri care a depășit barierele sociale ale vremii.
