Părintele Ioan Istrati împărtășește o poveste emoționantă despre puterea credinței într-o postare recentă pe Facebook. Povestea începe cu o tânără diagnosticată cu cancer cerebral, căreia i se spune că mai are puțin de trăit. Cu toate acestea, o experiență divină și rugăciunile sincere către Sfântul Ioan Rusul aduc o schimbare surprinzătoare în situația ei. Chiar și în fața unor noi încercări și momente de disperare, credința rămâne fără îndoială, iar în cele din urmă, vestea tragică se transformă într-o veste de bucurie și speranță.
Citește și: ÎPS Teodosie, declarații despre Pr. Dr. Ștefan Mindea: „Deși are operații până târziu, noaptea slujește”
Părintele Ioan Istrati:
„Dumnezeu poate face din vestirea morții, vestire de viață
V-am scris acum vreun an despre o fată căsătorită, cu formațiuni canceroase in interiorul craniului care apăsau pe creier. Mai avea – după spusa doctorilor – câteva luni de trăit. Fata a plâns disperată și s-a rugat mult. Într-o noapte a visat un tânăr mlădios și sfios care i-a spus: de ce nu citești rugăciunea mea? Fata l-a întrebat: ce rugăciune ai tu, că ești tânăr.
El i-a răspuns: Eu sunt Ioan și umblu pe la paturile bolnavilor, ajut bebeluși să poată vorbi, dăruiesc darul nașterii tinerelor femei care nu pot avea bebeluși.
Fata s-a trezit și a început să se roage mult Sfântului Ioan Rusul. În fiecare zi. M-a sunat și a venit de la 400 de km, la noi la Biserică unde i-am citit rugăciuni cu fesul Sfântului Ioan pe cap.
După multe rugăciuni, fiind în spital, a venit noaptea asistenta șefă bosumflată să îi facă analize, că așa a zis doctorul. Acesta l-a visat pe Sfântul Ioan care i-a poruncit să facă din nou analizele, că fata s-a vindecat. Ceea ce s-a întâmplat.
După un an în care fata n-a mai avut absolut nimic, mi-a scris iar cu mii de lacrimi. Are iar dureri de cap mari. A mers la analize. Markerii tumorali sunt iar foarte mari. Doctorii i-au zis că a recidivat cancerul cranian.
M-a lovit cu un baros în cap. Mi-am înghițit lacrimile. Cum așa? Unde am greșit? Sfântul Ioan Rusul nu face minuni doar pentru un an. Și apoi moartea.
I-am scris fetei să se roage Sfântului Ioan. I-am zis: o să îl rog și eu să se ocupe de caz. O zi n-am fost bun de nimic.
Fata îmi scrie tot mai deznădăjduită. Markerii tumorali erau enormi. Doctorii i-au dat o lună de viață. Mi-a zis:
Părintele meu, nu vreau să mor. Rugați-vă la toți sfinții. Pentru mine nu mai e decât un singur lucru: moartea.
I-am zis: Dumnezeu poate să facă din vestirea morții vestire de viață.
Plângea atât de tare la telefon, că nu mai înțelegeam nimic din ce spunea. Eram doar acolo în suferința ei gigantică, neputincios, inutil.
M-am rugat pentru ea. Și totuși. Sfântul Ioan care s-a arătat doctorului a zis clar: E vindecată. Sfântul Ioan nu poate minți.
M-a străfulgerat o idee. Am sunat-o pe fată. „Mergi și fă rmn, ct, toate analizele, că nu e spre moarte. Sfântul nostru iubit nu poate minți”.
S-a dus fata. Îndoită. Nu mai credea nimic. Mi-a zis distrusă: mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul de un an de viață. Și a închis.
A doua zi mă sună: părinte!!!!
Markerii tumorali erau enormi pentru că sunt însărcinată. De asta mă durea capul. Ați zis că vestirea de moarte va fi o vestire a vieții. Va fi un bebeluș!
Am mulțumit cu lacrimi Sfântului.
Sfântul Ioan nu poate minți.”
