Ce har minunat ne-a învăluit astăzi
Sfânta Liturghie a Domnului Dumnezeu și apoi Pogorârea Duhului Sfânt peste Hristos, peste ape și peste oameni.
Și ce soare, ce adiere lină de mântuire, ce tresărire de inimă, atunci când am ieșit afară, ca tot universul să se umple de mireasma Duhului Sfânt.
Și minunatul nostru Iisus, smerindu-Se și plecând capul care a inventat universul, sub mâna tremurândă a proorocului călugăr.
Și îngerii ținând ștergarele luminii pururea fiitoare, cu ochii șiroind de bucurie.
Și pământul dănțuind că s-a sfințit de pașii Celui din centrul universului.
Si apele smerite, curgând alene, șoptesc că vor deveni lacrimi și sudori dumnezeiești în grădina Ghetsimani și pe Cruce.
Și noi, prea nemernici de o așa minune, stând stingheri cu Dumnezeu în palme, cât pe ce să ne frângem ca niște prescuri de măreția iubirii care ni se împărtășește.
Citește și: Pr. Ioan Istrati: Cel mai bun răspuns la orice întrebare, ca să nu faci păcat
Citește și: Pr. Ioan Istrati: Dumnezeu e aproape, la câteva sute de metri