În pragul Zilei Internaționale a Femeii, o profesoară din București împărtășește prin intermediul publicatiei educatieprinlectura.ro, sub protecția anonimatului, o poveste revelatoare despre dilema cadourilor de 8 martie în contextul școlar. Dorind să păstreze simplitatea și sinceritatea gesturilor, aceasta a stabilit clar la începutul anului școlar că nu va accepta decât cadouri simbolice. Cu toate acestea, surpriza de 8 martie a depășit așteptările: un parfum scump, estimat la peste 300 de lei. În ciuda insistențelor și reacțiilor de dezamăgire ale părinților, profesoara a ales să refuze cadoul, păstrând doar felicitarea și florile, în semn de apreciere pentru gândul frumos. Mesajul său pune în discuție presiunea socială și așteptările nejustificate care se pun pe umerii cadrelor didactice, reiterând importanța valorilor autentice în educația tinerelor generații.
Iată ce relatează profesoara din București:
„Sunt profesoară și dirigintă la o școală din București și din motive personale doresc să rămân sub anonimat. Pentru că se discută ciclic, an de an, despre cadourile de 8 martie, aș vrea să vă povestesc experiența mea. La ședința cu părinții am anunțat răspicat că nu primesc niciun cadou care nu poate fi încadrat la gest simbolic, cu nicio ocazie. Nu mi s-a părut că ar fi de datoria mea să insist pe acest subiect și să postez pe grup sau să amintesc de mai multe ori. Ar fi fost nepotrivit, ridicol și ciudat să fac asta, nu credeți?!
Astăzi de 8 martie, am găsit pe catedră o punguță de cadou cu felicitare și flori. În clasă erau ai mei elevi și două mămici zâmbitoare. Le-am mulțumit din suflet, le-am urat mămicilor ce se cuvine că și ele sunt sărbătorite și am rugat copiii să transmită mamelor și bunicelor lor aceleași urări de bine. Și am decis să desfac pe loc cadou. Am rugat mămicile să nu se retragă.
Era un parfum scump, eu l-am evaluat la peste 300 de lei, nu știu exact cât o fi. Am pus frumos înapoi în punguță, am oprit cu drag felicitarea și florile, admirându-le frumusețea, și am refuzat primirea cadoului, adică a parfumului, explicându-le încă o dată de ce.
Ce credeți? Reacția mamelor a fost de supărare! De parcă eu ar fi trebui să mă simt prost că le fac așa ceva. S-au strâmbat, au insistat, au dat ochii peste cap. Evident, nu am cedat!
Am luat felicitarea, am strâns-o la piept și le-am spus copiilor că este cea mai valoroasă și mai prețioasă pentru mine. Și că le mulțumesc la fiecare în parte și n-am să-i uit niciodată.
Mamele au plecat supărate, cu punga de cadou cu tot, le-am văzut, au salutat din colțul buzelor. Dar nu am putut să le ,,ajut”.
Oameni buni, nu mai dați vina pe profesoare! Voi inițiați astfel de gesturi, voi le arătați copiilor ce faceți și le dați un exemplu prost. Și apoi tot voi comentați online despre cât se bucură profesoarele la un parfum sau la un cadou. Uite că nu se bucură!
Voi rămâne la opinia mea și în anii ce urmează, pentru că m-am săturat să fim desconsiderate an de an.
Vă mulțumesc anticipat pentru publicare.”
