Într-o lume a educației tot mai zguduită de polemici și provocări, Profesorul Petruț Rizea aduce în lumina reflectoarelor un subiect fierbinte pe platforma educatieprinlectura.ro. Cu un stil incisiv și o analiză profundă, Rizea dezvăluie falii alarmante în sistemul de învățământ, abordând cu curaj și sinceritate problemele care afectează atât profesorii, cât și elevii. Fie că vorbim despre lipsa bunăstării, strategii defectuoase, sau influența adesea toxică a unor părinți „bine-intenționați”, articolul său este un apel la rațiune, respect mutual și o mai bună înțelegere a rolului educației în societatea modernă. Acest comentariu lucid asupra stării educației pune sub semnul întrebării atitudini greșit înțelese despre libertatea de exprimare și rolul comunității în formarea viitorului generațiilor următoare.
Profesorul Petruț Rizea:
„Cum să încep acest articol? Să mă apuc de marea analiză a sistemului de învățământ care nu asigură bunăstarea profesorului și nici a elevului? Aș putea să scriu o mulțime de lucruri despre cât de slab este, despre lacunele strategiilor de aplicare a normelor sale, despre permisivitatea greșit aplicată, despre dascăli umiliți și intimidați, despre o libertate a exprimării prost înțeleasă.
Unii ar fi convinși că sunt fanul cultului personalității celui de la catedră, dar țin să îi dezamăgesc și să le destructurez credințele limitative, spunându-le că nu e vorba despre asta, ci despre a fi un om de bun simț, care-l respectă pe celălalt nu pentru statut sau profesie, ci pentru că știe unde să se oprească și când încalcă limitele, pentru că înțelege că există lucruri care îl depășesc și că există persoane competente care să se ocupe mai bine de ele.
Observ și în învățământ această atitudine, în special din partea părinților ”implicați”, care le știu pe toate (unii sunt simultan doctori, polițiști, judecători, inspectori, profesori, oameni de știință) și pare că și-au luat doctoratul în toate domeniile. Dar îți dai seama că sunt doar oameni cu prea mult timp liber, care au mereu reclamații de făcut școlii, cele mai multe dintre ele motivate hilar. Realizezi rapid că e vorba despre domni și (în special) doamne care vin cu un avânt al dreptății să spună cadrului didactic cum să își facă meseria. Că doar ei/ele au dreptul la o opinie!
Da, din fericire toți avem acest drept, dar ce nu înțelege majoritatea părinților care își spun în stânga și în dreapta părerile este că acestea trebuie însoțite de argumente logice și susținute de fapte sau date, nu de ’’am citit într-o carte de parenting’’, ’’așa știu eu că e mai bine’’, ’’sunt mamă’’, ’’nu este normal fiindcă așa consider eu’’. Și când crezi în mod nerealist că ești capabil să contești integritatea profesională și competența unui profesor doar pe baza credințelor și ideilor tale limitative, e amuzant pentru cei care îți analizează ”argumentația” (mai mereu cuprinzând formularea ’’fiindcă așa cred eu’’) și trist pentru copiii care îți vor moșteni tipul eronat de abordare.
Din păcate, părinții au cam început să facă legea în școli, și aici nu mă refer la părerile lor, ci la influența directă sau indirectă pe care o exercită în tot acest context socio-profesional. Din experiența personală și din interacțiunea cu colegii am căpătat convingerea că această influență începe să atenteze la autoritatea, integritatea și siguranța profesorului. Aflăm de cadre didactice cu experiență cât o viață de om jignite și umilite de mămici și tătici care au dezvoltat obsesii puternice pentru făcut sesizări și reclamații. Cele mai multe de-o inutilitate ușor sesizabilă la simpla citire a documentului (să nu mai vorbim despre coerența unora sau despre modul în care maltratează altele Limba Română).
Dar problema nu este că astfel de persoane există și au ”puncte de vedere”, ci faptul că, deseori, și le pot impune, pentru că nu avem reglementări clare care să interzică astfel de intervenții subiective în sfera activității didactice. Că nu le spune nimeni răspicat că nu poți analiza prin prisma propriilor nemulțumiri (îzvorâte, cel mai probabil, din incapacitatea de detașare de experiența personală) un întreg sistem de factori sociali, culturali, economici care depind mult de educația de bază din familie. Și, mai ales, că nu recunoaștem lipsa evidentă a acesteia la unii copii problemă pe care părinții și autoritățile îi aruncă în brațele profesorilor, nevoiți să se descurce cu ei și să-și asume integral responsabilitatea eventualului eșec.
Școala nu este a părinților, este a elevilor în primul rând și a celor ce-i educă. Școala nu trebuie să fie despre cine crede că are dreptate și despre cum îl pot scoate eu nevinovat pe fiul meu ca să nu dea prost în fața clasei, doar pentru că nu am reușit să îl stăpânesc și să îi ofer educația necesară înainte de a păși pragul unei instituții care e menită, în primul rând, să îți învețe copilul, nu să facă față lipsei celor 7 ani de-acasă.”
Material realizat de Prof. Petruț Rizea
Citește și: Prof. Andrei Avram: „Părinții și elevii știu ce și cum, iar profesorii trebuie să învețe de la aceștia”
Ecaterina
14 martie 2024 at 19:18
Nici o vorbuliță nu scapă dl. profesor referitor la ceea ce s-a întâmplat la Școala Gimnazială nr.79, spre exemplu, unde fără acordul părinților o asociație care-i afiliată unui ONG a făcut propagandă fățișă pentru sexualitate, masturbare și susținere LGBTQ în cadrul programului „Școala Altfel”. Ca să-mi mențin ideile în același registru, copiii din cadrul Școlii Centrale din București au urmărit – tot fără acord parental – un film de propagandă axat pe sinucidere și homosexualitate, fiind considerat de către cadrele didactice (care tot ele se lamentează, după cum se remarcă și-n articol, de imixtiunea mămicilor și tăticilor mult prea…băgăreți în sistemul „educativ” de înaltă ținută practicat în țărișoara asta) care l-au promovat și l-au recomandat spre studiere drept…„educațional”.
Într-altă ordine de idei, același domn profesor nu amintește absolut nimic despre suprimarea orelor de istorie și geografie, nefiind considerate, la unele nivele de studiu, nici materii onorabile și nici de sine stătătoare, fiindcă n-ar mai fi nevoie de asemenea cunoștințe „demodate” și „inutile”. Nu apare nicăieri scris „Istoria Românilor”, ca și cum neamul nostru ar fi ciumat!!! Alte istorii, peste tot în lume, sunt ale unui popor, ale unei țări, ale unui continent, ale unei minorități etc., dar a noastră, la noi acasă, nu este nicăieri și nu aparține nimănui. Și-atunci, despre ce vorbim aici? De ce dl. profesor ia în calcul doar nimicurile, pe care le întoarce pe toate fețele și le răstălmăcește după ureche precum lăutarul, dar n-are curajul să pună punctul pe „i” și să declare răspicat și fără ocolișuri că propunerile domniei sale reprezintă rețete sigure către falimentul intelectual, câtă vreme sexul e ridicat la rang de știință, iar adevăratele cunoașteri precum Roma eternă, piramidele Egiptului, Michelangelo, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, revoluțiile care au transformat Terra etc. etc. au devenit „exilate” după disprețul masiv exhibat/etalat în spațiul public în raport cu ele??? Stimate domn, lăsați-i pe părinți în plata Domnului! Sunt convinsă că unii dintre ei au deficiențe/metehnele lor. Problema-i alta! Și-o ascundeți sub covor! Studiere serioasă, conștiincioasă metodică și organizată NU prea se mai face prin școli! Rămâne un segment – olimpicii – care nu numai că învață foarte mult individual, pe cont propriu adică, dar și părinții investesc enorm în educația acestei… porțiuni limitate și care, de obicei, după totalitatea succeselor și victoriilor internaționale, acești tineri iau calea străinătății întrucât România NU oferă nicio perspectivă celor „mobilați” intelectual.
Concluzia? Poate că vom ști să nu poluăm natura, să deschidem o afacere, să accesăm site-urile cu cele mai spectaculoase jocuri sau filme, să avem habar despre deviațiile sexuale numite homosexualitate etc., dar vom ajunge FĂRĂ NICIUN DUBIU infirmi intelectual. Cred că fiecare părinte, care mai are un dram de minte, doar la asta se gândește. Puțin probabil să-l intereseze elucubrații elegant ambalate!
Un parinte implicat
16 martie 2024 at 21:48
Vai de capul vostru ce puteti publica: „analiza profunda”!
Bine ca mai sunt si parinti vocali! Se simte exact profilul unui profesor abuzator in ceea ce a scris! Zi de zi avem de-a face cu ei, din pacate. Da, abuz psihic zi de zi! Daca am scapa mai repede de cei ca el, am avea o sansa la educatie…Atunci cand un profesor zambeste, le vorbeste frumos elevilor, nu-i ameninta si nu-i vaneaza, lucrurile se aranjeaza de la sine: e liniste la ore, copiii se implica si-si dau silinta! Si parintii n-au ce reclama…Se poate, avem si d-astia, dar putini. Si avem si d-astia ca mine, parinti implicati, care stiu si matematica, si romana, si fizica, si chimie, si franceza etc si care sunt nevoiti sa reia acasa tot ce (nu) s-a facut la scoala. Doar pentru ca la catedra sta un specialist care stie, se pricepe si sa se poarte, si sa se faca inteles…Raspicat i-as spune domnului profesor: AFARA din invatamant!