De ce e nevoie, Simona, de toate astea?
Am avut numai cuvinte de laudă pentru Simona chiar și când nu a făcut cele mai bune alegeri în afara terenului. Am susținut-o chiar și când românii noștri căutau nod în papură în evoluțiile ei. Sunteti martori.
Dar azi Simona Halep m-a mâhnit.
Vreo 6 reporteri și tot pe atâția cameramani sau fotografi au așteptat sosirea Simonei în țară după audierile de la Tribunalul de Arbitraj Sportiv, unde se judecă dacă sportiva noastră va rămâne suspendată sau dacă i se va reduce pedeapsa de 4 ani pentru dopaj.
Citește și: Paul Gabriel Andrei: Minunea de la Oradea
A sosit și a fugit în trombă. Nu îi cerea nimeni să dea detalii în dosar, ci să spună cum stă din punct de vedere emoțional, cum face față acestei situații tensionate. Nu cred că judecătorii de la TAS s-ar fi supărat pe o astfel de declarație.
Și totuși ea a ales să fugă. Ba chiar să întrebe supărată „Chiar e necesară toată nebunia asta?”
Simona, „nebunia” colegilor reporteri si cameramani era cauzată de un singur lucru. Nevoia de a transmite publicului, românilor, imagini și declarații din partea sportivului pentru care au ținut pumnii în toți cei 7 ani consecutivi în care s-a aflat în primele 10 ale lumii. Nu erai datoare să dai declarații cum nu ai fost datoare niciodată să le mulțumești oamenilor care au stat cu sufletul alături de tine la toate performanțele. Poate nici tu nu le ești simpatică acelor reporteri. Și totuși erau acolo.
Jurnaliștii prezenți pe stadion cu siguranță ar fi preferat să fie în altă parte, nu erau acolo că le era drag aeroportul sau croissantul bun și pufos. Erau pentru oameni. De care tu ai uitat de multe ori, dar ne-am făcut că nu observăm pentru că te iubeam și erai a noastră.
Sursa video: Digisport.ro
